Acum nu foarte mult timp, am reușit să îmi cam stric un obicei (foarte bun de altfel).
Și cum stăteam să mă gândesc eu ce s-a întâmplat de nu mă mai trăgea inima să mă pun pe făcut sport, am identificat câteva greșeli pe care le-am făcut.
Pentru puțin context: de mai bine e 7 luni, la birou făceam sport timp de 2 ore pe săptămână, prin Teams, cu antrenor de fitness. Da – lucrez într-o companie faină.
Ideea e că după ce nu ne-am mai antrenat cu Andreea, eu am vrut să mă țin de antrenamente în continuare, pentru că stau mai toată ziua în casă și cu toții știm că e important să facem mișcare.
Mi-a ieșit treaba, până am zis eu să fac niște schimbări, care mi-au pus obiceiul sănătos, proastpăt dobândit pe pauză 2-3 săptămâni.
Ăsta nu e un articol despre cum să renunți la fumat sau alt obicei prost. Deși cred că infomarția de aici poate ajuta. Este despre lucrurile pe care le-am observat și care sper să vă ajute și pe voi cândva.
În fine, uite cum erau cât pe-aci să-mi stric un obicei foarte sănătos, de care sunt tare mândră!
Schimbă-i programul
Antrenamentele noastre erau marți și joi, de la 14:00 la 15:00. Așadar eram obișnuită să-mi fac ora de sport după-amiaza.
Între timp, domnul meu a venit cu ideea de a face dimineața. Și eu am zis why not?!
Era vară… foarte cald deci, și suna mai bine să transpiri dimineața pe răcoare.
Nu.
Pentru a-mi face ora de sport dimineața, trebuia să mă trezesc mai devreme. Corpul meu și-a stabilit un program de somn foarte bine definit, și când ies din tipare, nu-i convine.
Așadar, daca vrei să îți strici un obicei – bun sau rău – schimbă-i programul.
Fă-l incomod
Pentru că mă trezeam mai dimineață decât eram obișnuită, sportul care pentru mine era un mod de relaxare, devenise incomod.
Îmi era greu să fac cele mai simple exerciții. Nu eram obișnuită deloc să sar direct pe salteaua pentru exerciții, imediat după ce deschideam ochii.
Faptul că nu mai era la fel de simplu și relaxant ca la început, mă pusese într-o spirală de efecte negative: nu vreau să mă trezesc mai repede, nu vreau să simt cum corpul meu se chinuie, nu vreau să fac sport azi.
Toată repulsia asta față de disconfort de orice fel, se trage din hedonism.
Hedonismul este o teorie filosofică care susține că noi oamenii, suntem constant în căutarea plăcerii, și evităm cu orice preț lucrurile care ne pot provoca durere.
Mi se pare că se potrivește destul de bine cu cazul descris mai sus.
Ia o pauză
Știți aia cu pauzele lungi și dese, cheia marilor suceese, nu?
Probabil că la sport nu prea se aplică, dar o pauză este mereu binevenită.
Eu am ajuns să iau o pauză de la sport nu pentru că așa voiam, sau simțeam nevoia, ci pentru că aerul condiționat s-a ”certat” cu ceva muschi și nu prea mă simteam bine.
Așadar, am preferat să iau o pauză pentru a evita o accidentare mai urâtă.
Ce facem mulți când luam o pauză? Mai luam una. Pentru că e tare bine.
Sub pretextul că ”parcă încă mă mai doare spatele” mi-am prelungit pauza peste program, să zic așa.
Dacă o mai lungeam mult, uitau mușchii mei ce e aia mișcare și probabil că scria febră și întinderi musculare pe fruntea mea când m-aș fi reapucat.
Schimbă frecvența
Nu știu de voi, dar eu sunt o creatură a obiceiurilor (creature of habit). Îmi place rutina pentru că îmi oferă stabilitate, dar și prea multă rutină mă duce la burnout.
După cum am zis deja, avem un program foarte bine înrădăcinat în creier:
- marți și joi făceam sport, de 2 ori pe săptămână. Și m-am gândit să-l schimb la:
- luni, miercuri și vineri, de 3 ori pe săptămână
Deși în primă instanță a mers, când am încercat să combin frecvența nouă cu trezitul de dimineață, s-a rupt filmul.
Înlocuiește-l cu altceva
Cum stăteam degeaba mai mult decât de obicei, și descoperisem Kinder Bueno cu cocos, am început să mănânc câte un pachețel în fiecare zi.
M-am dezobișnuit să mănânc chestii foarte dulci – mai ales din comerț, așadar vă imaginați cum a revenit dependența de zahăr de mult uitată!
Nu numai că deveneam mai irascibilă dacă nu îmi mâncam porția de zahăr, dar am observat că mâncam dulciuri cam în perioada când făceam sport în mod normal.
Nu numai că dădusem un obicei bun pe unul foarte prost, dar mi-a luat și vreo 2-3 săptămâni să trec peste sevrajul de zahăr.
Clar nu vă sfătuiesc să înlocuiți un obicei prost, cu unul și mai prost.
Dacă vreți să nu mai stați cu telefonul în mână înaite de culcare, încercați să înlocuiți acest obicei cu citulul unei cărți, de exemplu. Ăsta ar fi un exemplu de ”așa da!” – nu cum am făcut eu…
Cred că lecția cea mai importană de aici este că – da, poți substitui obiceiurile, dar la fel de important cred că este să și conștientizăm când facem lucrul ăsta.
Concluzii
Nu știu cât de util vă este informația de aici, dar sper că la câteva puncte v-ați regăsit și ați zis ”aha… așa e și la mine!”.
În cazul în care cineva mai avea dubii – obiceiurile bune se distrug foarte ușor, iar de cele proaste scapi greu.
Bineînțeles că toate schimbările și sentimentele pe care le resimțim când schimbăm un obicei, sunt strâns legate de psihologie. Există studii și cercetări numeroase pe acest subiect.
Dacă vreți să înțelegeți mai bine și mai sistematic logica din spatele dobândirii de obiceiuri bune și renunțarea la cele rele, vă recomand să citiți Atomic Habits de James Clear.
Atomic Habits
de James Clear
O cale ușoară și eficientă de a-ți forma obiceiuri bune și a scăpa de cele proaste.
M-am reuapucat de sport?
Povestea mea este cu final fericit, pentru că m-am reapucat de sport.
Deși revenirea necesită puțină răbdare și determinare, mă bucur mult că nu am renunțat la acest obicei.
Voi ce obiceiuri bune ați distrus în ultimul timp? 🙂
