Cum mama a cumpărat din întâmplare niște mure, acum două zile, m-am gândit să-mi redemonstrez abilitățile de gospodină, încercând să fac o tartă cu mure. Și cum orgoliul meu este huuge, am vrut să fac eu blatul (cel clasic pentru tartă) și crema, pentru că muream de curiozitate să văd cum iese tarta cu cremă. Până acum o făceam din foietaj și puneam felii de mere, fără cremă.
Bineînțeles că am găsit tot ce mi-am dorit (sau nu) pe google, cel mai bun prieten al meu. Am găsit enșpe mii de variante, cu enșpe mii de ingrediente, și după lupte seculare am găsit-o: 😀 rețeta care îmi suna cel mai bine. O puteți vedea aici, pe blogul Andreei. Am scos migdalele și frișca din peisaj, pentru că nu-mi place frișca prin prăjituri… cât despre migdale, le ador, dar nu în combinații.
Pot spune cu mândrie că operația a decurs perfect, tarta a ieșit foarte bună, cu mici defecte de fabricație însă. 😀 Am pus puțin cam mult zahăr în cremă, dar murele fiind acre, nu și-a dat nimeni seama; iar a doua greașală a fost că am amestecat unutul și zahărul prea mult, și e cam prea sfărâmicios. În rest, toată lumea trăiește și se bucură de tarta mea. 😀
Partea cea mai funny a fost când mi-am dat seama că nu aveam suficiente mure în frigider, așa că le-am pasat și le-am pus deasupra. Întâmplarea a făcut ca Anna să vină azi pe la mine, așa că am savurat tarta împreună cu o ceașcă de Twinings. 😀
Poftă bună!
2 comentarii
Asa cum am mai spus, arata superb:D si avand in vedere faptul ca am avut norocul de a gusta aceasta minunatie pot spune ca e si foarte delicioasa. La cat mai multe retete, si nu uita sa ma chemi la degustare, ca doar prietenul la nevoie se cunoaste:))
Felicitari, ai reuşit să mă condamni la suferinţă 😛 . O sa mor de poftă şi voi ajunge să bântui tot centrul Timişoarei în căutarea unei tarte cu mure. O să fiu un fel de zombi :))