Știu că pare cam târziu venită această recenzie, dar m-am gândit destul de mult dacă să scriu o recenzie despre filmul Cruella cu Emma Stone în rolul principal sau nu.
Evident că am ajuns la concluzia că ar merita – nu pentru că filmul este nemaipomenit, ci pentru că am sesizat că apare un nou trend în lumea cinematografică și trebuie să vorbim despre el.
Ca o mică introducere, filmul Cruella spune povestea principalului personaj negativ din 101 Dalmațieni. O cunoaștem pe mica Estella și alter ego-ul ei vulcanic, numit Cruella de ea și mama ei, și vedem cum un copil inocent se transformă într-un personaj dereglat și obsesiv. Și bineînțeles că aflăm și traumele care probabil duc la crearea celebrei Cruella de Vil.
Până una alta, ăsta este avertismentul oficial că acest articol va conține spoilere din film. Până vă hotărâți dacă sunteți ok cu spoilerele sau nu, puteți vedea trailerul filmului Cruella mai jos.
Celor de la Disney li s-au terminat eroii
Dacă o ținem pe linia filmelor Disney, putem face referire la Maleficent. Dacă mergem în afara universului Disney, avem filmul Joker, Suicide Squad sau Birds of Prey.
Pare-mi-se că industriei cinematografice începe să i se termine lista cu ”băieți buni” despre care pot face filme.
Se observă o umanizare puternică a personajelor negative celebre.
Da, personajele negative nu au primit până acum o poveste. Nu ni s-a spus niciodată care este partea lor de poveste sau cum văd ei lucrurile.
Ceea ce mi se pare interesant – uneori țin cu personajul negativ din poveste, sincer. Vouă vi se întâmplă?
Schimbarea la față a personajelor negative
Maleficent, Joker, Cruella (mai nou), Harley Quinn și probabil curând și Thanos (Marvel – tocmai v-am vândut un pont pentru următoarea trilogie) au o poveste decentă în spate.
Mai bine zis o traumă, nu poveste.
Până în momentul de față trauma cea mai traumatizantă și pentru audiență cred că este în filmul Joker, cu Joaquin Pheonix. Acolo se arată niște adevăruri cu adevărat crude, pe care nu prea vrem să le vedem.
În restul filmelor pe care le-am văzut, personajele negative fie au avut un părinte abuziv, fie cineva le-a făcut suficient rău cât să le dezlipească niște piulițe.
Cam aceeași fisă se aplică și la Cruella. Mica Estella este cam marginalizată la școală, datorită înfățisării sale și atitudinii dezinvolte.
Nimic nou până aici – cred că o bună parte dintre noi am trecut prin asta, copii fiind.
Drama Estellei și adâncește când mama ei este ucisă și ea rămâne singură, fiind nevoită să devină o hoață alături de Jasper și Horrace (da – acei Jasper și Horrace din 101 Dalmațieni).
Legăturile cu animația
Evident că nu puteau face filmul fără referințe clare către animația originală din anul 1961.
Eu una am cresut uitându-mă la 101 Dalmațieni. Aveam 3-4 desene animate pe casetă video, și unul dintre ele era 101 Dalmațieni. Așadar povestea îmi este foarte dragă.
Astfel, îi întâlnim fugitiv pe Roger și Anita (care nu se cunosct momentan), evident că Horace și Jasper primesc ceva mai multă atenție, dar apare și mașina emblematică a Cruellei – și înțelegem de unde se trage stilul ei de condus haotic.
Finalul filmului este cu adevărat nostalgic, cu vocea lui Roger în fundal, care compune melodia Cruella de Vil.
Modă artă, și revoltă
În 101 Dalmației se menționează fugitiv activitatea Cruellei, dar toată acțiunea se concentrează pe conflictul cu dalmațienii.
Filmul Cruella în schimb, este puțin mai mult despre modă și artă.
Și aduce chiar motivul maestru contra ucenic, unde cel din urma pare să detroneze geniul maestrului. Este un conflict vechi de când lumea și pământul, care este adesea exploatat în filme (doar gândiți-vă la Darth Vader și Luke Skywalker).
Chiar și așa, nu se poate zice că este un film despre modă. Conflictul dintre genii se dă într-adevăr pe scena modei, iar cei cu afinități spre această industrie vor fi probabil încântați de tinutele afișate.
Perioada aleasă pentru petrecerea acțiunii este de asemenea interesantă. Pare să se suprapună cu perioada punk-rock, care a infleunțat puternic și lumea modei în anii 70. Acest stil se potrivește de minune cu personalitatea Cruellei în film.
Totodată, mi-a plăcut că au folosit arta ca mod de revoltă dintre clasele sociale. Estella provine dintr-o clasă socială net inferioară, și își exprimă emoțiile negative prin artă, pentru a zgudui lumea opulentă și confortabilă a bogaților.
Adulții cu siguranță vor observa și aprecia această parte mai ”artistică” a filmului.
Însă să nu vă așteptați la cine știe ce lecții de stil sau istorie a modei. La urma urmei, vorbim de un film Disney.
Cele două Emma
Pe repede, înainte – mica Estella și alter ego-ul ei vulcanic, Cruella, cresc și își păstrează visul de a lucra în industra modei.
Estella face haine cu pasiune în spațiul pe care îl împarte cu Jasper și Horrace.
Ajunge (printr-o întâmplare amuzantă) să lucreze la casa de modă mult visată.
Până aici avem lucruri foarte siropoase, cu care empatizăm rapid:
- un personaj principal cu o condiție de trai precară
- pasiune și dedicare pentru un vis
- muncă asiduă, ce începe de jos (curățat WC-uri, bineînțeles)
- o prietenie strânsă
Voi trece peste detaliile cu ce se întâmplă efectiv în film, pentru că vreau să mă opresc asupra celor două Emma din rolurile principale: Emma Stone (Cruella) și Emma Thompson (The Baroness).
Femeile astea două sunt spectaculere – fiecare în rolul ei.
Emma Thompson este cu adevărat disprețuitoare, și defilează pur și simplu prin cadrele în care apare.
Emma cea mică – Stone – este o combinație de nebunie, amuzament și sclipire, de pe care nu îți poți lua ochii.
Cele două crează un cuplu minunat pentru conflictul principal al filmului. Personal, consider că au fost o alegere foarte inspirată.
Care-i faza cu Dalmațienii?
În animația originală, Cruella de Vil este fixată pe a aduna cât mai mulți pui de dalamțian, pentru a le folosi blana într-o nouă colecție de haine.
Filmul Cruella nu prea lasă să se înțeleagă asta.
Ba mai mult – în acest film dalmațienii sunt cei duși puțin cu pluta.
Ca mic spoiler – dalmațienii Baronesei sunt cei care o fac pe mama Estellei să cadă de pe o stâncă. Așadar, ni se oferă posibilul moment ce a stârnit ura Cruellei față de această rasă.
Cu toate astea, filmul nu prea face referire la această parte de jupuire a dalmațienilor.
Probabil Disney a preferat să evite partea de violență asupra animalelor, pentru că nu s-ar uita nimeni la un film unde sunt căței abuzați. Plus că ar trebui să ne placă de Cruella în acest prim film.
Filmul mi se pare că se termină în momentul potrivit, astfel încât să nu o urăști pe Cruella. La final, Cruella este suficient de sărită de pe fix astfel încât să îți reamintească de personajul inițial din animație, dar nu suficient de pusă pe treabă ca înainte.
Finalul filmului chiar oferă o linie foarte fină și emoționantă către începutul animației originale din anul 1961 – când Roger și Anita ajung să aibă câte un Dalmațian (pe Pongo, respectiv Perdita).
Concluzii
Filmul Cruella cu Emma Stone în rolul principal, drept să vă zic, nu iese din tipare.
Sau cel puțin nu iese din ”noile tipare” ce se conturează.
Este un film ce respectă elementele clasice ale unui film ce spune povestea unui erou negativ: trauma, prieteni apropiați, un drac și mai negru decât cel cu care ar trebui să empatizăm, drame de familie, maestru contra ucenic și alte cele.
Din punctul ăsta de vedere este un film ce se menține pe linia de plutire.
Așadar, merită?
Deși nu face parte din categoria de filme cu adevărat bune, mie mi-a plăcut.
Chiar dacă pare previzibil per ansamblu, filmul are de toate: suspans, sclipire, amuzament, prietenie, răzbunare și câini.
Îl consider puțin peste filmele de duzină cu supereroi. Poate de asta prind și așa de bine acest tip de povești, pentru că îți zic o parte nevăzută până acum și reușesc să te surprindă plăcut.
Mi-a plăcut foarte mult de Emma Stone în rolul Cruellei, mi se pare ca i s-a potrivit mănușă rolul. Cât despre Emma Thompson… mă înclin în fața Baronesei.
Așadar, eu zic că merită. După cum ziceam, îl consider un film peste medie și cred că v-ar face plăcere să îi acordați 2 ore (eu l-am văzut de 3 ori…).
Ați văzut filmul Cruella cu Emma Stone în rolul principal, cum vi s-a părut?
1 comentariu
multumesc pentru articol si recomandare