Dacă tot eram eu supărată că a plouat astăzi, fix în ziua când am stat 2 ore la coadă la spălătorie pentru a spăla mașina, (nu știu dacă vi se întâmplă și vouă, dar în cazul meu plouă în ziua în care am spălat mașina – sau în cel mai fericit caz a doua zi. Deci dacă plouă prin Galați, este aproape sigur că Oana a spălat mașina… sau mama a spălat geamurile :D) mi-am amintit o întâmplare amuzantă acum – enervantă atunci – despre prostia omenească.
Într-un articol anterior vă povesteam cum prostia omenească se plimba cu trenul. A fost o experiență teribil de amuzantă, șocantă și tristă în același timp.
Dar să trecem la prostiile noastre. 🙂
Pe vremea când plopul făcea mere, iar rachita micșunele… acum câteva luni mai exact, când eram o șoferiță ceva mai începătoare decât sunt acum, m-am hotărât să duc mașina la spălat pentru că era atât de prăfuită încât era cam greu de condus.
Ajung eu frumos la spălătorie și o mă întâmpină călduros o coadă de mașini. Norocul meu a fost că cei care spălau se mișcau repede.
Pentru a vă explica ce aveam de făcut pentru băga (ce urât sună) mașina în spălatorie, m-am gândit să vă fac un desen. 😀
Legendă: hala spălătoriei poate găzdui un număr remarcabil de 4 mașini. Cele 3 ”X”-uri reprezintă evident locurile ocupate. Locul fără X era pentru mine. Trist, nu-i așa? Să nu uit să mentionez că eu eram în zona cu 2 ”X”-uri, pentru că pe acolo se intra.
Vine tanti-sefa și îmi spune ca trebuie să mă duc pe partea celaltă, să dau cu spatele (să dau cu spatele!!! eu, care aveam permisul de 3 luni!) pentru a putea spăla mașina.
Întrebarea mea firească a fost evident, de ce nu mută mașina respectivă mai în față. ”N-avem cheie.”, mi-a răspuns. Mna… bine.
Între timp, prostia omenească venise la spălătorie cu un Opel Astra; frate de altfel, cu Opelul Astra Classic care îl duceam eu la spălat.
Și începem:
”Vai, că e cea mai bună mașina!”
”Vai, că are toate dotările care erau disponibile la ora respectivă!”.
Un șofer curios și probabil puțin călcat pe nervi de atâtea ”vai”-uri întreabă:
“Și cât ai dat dom’le pe ea?”.
Prostia omenească se uită de sus – probabil nu îi permitea burtă să-l vadă pe bietul șofer – și cu un rânjet absolut tipic răspunde:
”Știu eu cât am dat.” – fraiere.
Între timp venise și rândul meu la spălat, doar că trebuia să fac manevrele acelea dubioase, care pentru cineva care își luase permisul de 3 luni, și încurca stânga cu dreapta în momentul în care folosea marșarierul, nu prea cunoștea dimeniunile mașinii (care e puțin cam lungă, dacă tot veni vorba) și nu condusese foarte mult în acele 3 luni, erau moartea-n chinuri.
Mașinile erau așezate puțin cam strategic astfel încât să-mi împiedice mie ieșirea.
Cobor geamul și încep să dau și în față și în spate, stânga, dreapta, în speranța că voi putea întoarce mașina acolo, fără să fiu nevoită să ies în mijlocul străzii cu spatele. Că na, eram panicată.
Dornică să mă ajute, prostia omenească vine lângă mașină și începe:
”Da, da, da! Așa! Mai la stânga, mai în spate. Nu, nu, nu! Mai în față, mai la dreapta.”
Puțin amețită pentru că mașina ajunsese într-o poziție ușor nefirească, opresc și mă uit puțin în jur.
Mai încerc să mișc roțile, fac două cruci, mă rog de mașină să se întoarcă naibii singură, nimic.
Apoi aud: ”Nuuu… total greșit! Greșit din prima! Nu ai să ieși niciodata de aici!” îmi zice prostia omenească privindu-mă de deasupra burții.
Iar reacția mea interioară a fost evident: ”#$%*^$^ cine m-a dirijat oare?”.
Acum povestea este amuzantă, și atunci începătoare fiind, apreciam când oamenii (adică bărbații pentru că nu mi s-a întâmplat NICIODATĂ să se ofere o femeie să mă dirijeze) se ofereau să mă dirijeze – mai ales că vedeau bulinele de începător. Acum, ma disperă când un “bărbat adevărat” vede o domnișoară la ananghie și pac! sare automat și neinvitat în ajutorul ei. Boss, mă descurc. Dacă am nevoie de ajutor, ÎL CER. Am învățat să parchez mașina între timp – pace ție.
Au mai urmat alți de ”greșit”, ”complet greșit” și ”niciodată” după care am scos capul pe geam și am început să țip: ”Nene! Vezi bulina aia galbenă? Știi ce înseamnă?! Înseamnă că sunt începătoare și încă învăț!!!”.
Vizibil iritat individul mi-a răspuns arțăgos: ”Și ce? Asta nu înseamnă că trebuie să fii paralelă cu condusul.” Atât mi-a trebuit. ”Poate îmi exersez paralelismul în fundulul mașinii dumitale cu toate dotările posibile.” am zis și am reușit să ies din curtea spălatoriei și să o duc în locul liber. Bine… eram toată moartă de disperare, nervi și panică, dar am reușit. #putereafetelor
Rareori fac circ – în ultimii ani chiar deloc. Prefer să ignor genul ăsta de comportamente și să nu mă încarc de nervi când nu este nevoie.
Dar atunci aveam nevoie de un mic impuls.
Și uite-așa mașina a fost spălată – a plouat a doua zi cu grindină, prostia omenească a primit o replică acidă, iar noi vom continua să fim sănătoși pentru că prostia omenească este peste tot.
Sfârșit 🙂
