Ghidul turistului pentru transportul public din Londra

Transportul public într-un oraș necunoscut este mereu complicat. Să nu mai zicem de adevăratele metropole, unde transportul în comun are multe ramuri și variante.

În acest articol, explic și detaliez cum funcționează sistemul de transpont public din Londra, pentru a scăpa de măcar un stres de pe lista voastră de călătorit.

Cu o populație în continuă creștere (peste 10 milioane) și cu alte câteva milioane de turiști în fiecare an, transportul public în Londra este foarte complex.

Am ales să nu scriu și un ghid de ce merită văzut și făcut în capitala Britanică, pentru că internetul de efectiv plin de așa ceva. Deși am luat la pas Londra câteva zile, nu pot zice că aș putea veni cu cine știe ce recomandări geniale.

Așa că mă limitez la a încerca să vă aduc puțină lămurire în ceea ce reprezintă transportul public londonez.

Sistemul de taxare pentru transportul public este destul de diferit față de ce am întâlnit în alte orașe europene. Mi s-a părut mult mai complex și greu de înțeles. Așa că sper că voi reuși să explic cât mai bine ce și cum stă treaba cu transportul public londonez.

Lucrurile de bază

Transport for London (TfL)

TfL – așa cum este adesea numit de rezidenți, vine de la Transport for London (este denumirea companiei de transport public al Londrei). TfL este responsabilă de gestionarea și administrare transportului public din metropolă de la metrou, la trenuri, autobuze, bărci sau biciclete.

Websiteul oficial al TfL este plin de informații utile și la zi (întârzieri, hărți, etc.). Dacă nu vă intimidează limba engleză, este o resursă foarte bună (și oficială) de a vă lua informațiile necesare.

Dacă tot ajunteți la ei pe site, vă încurajez să descărcați și câteva hărți pe telefon, că vor fi tare utile.

Cardul Oyster

Cardul Oyster este sub administrațit TfL de asemenea

Acest card este foarte asemănător cu cardurile cu abonamente de transport, ce sunt din ce în ce mai comune și în marile orașe de la noi (în Cluj și Galați, cel puțin știu că există).

Deosebirea este că acest card nu îl încarci cu bilete, ci cu bani, care apoi îți vor fi retrași când validezi cardul. Nu sunt bilete efectiv pe card, deoarece în Londra nu există un preț unic la biletele pentru transportul în comun, așa cum e în Budapesta, de exemplu.

Cardul poate fi achiziționat și alimentat din multe locuri precum stațiile de transport, sau magazine care au stickere cu Oyster card.

Un avantaj în plus pe care cardul Oyster îl aduce, e acela că vine la pachet cu câteva reduceri la muzee sau alte atracții care ar putea fi de interes.

Vom vorbi mai pe îndelete mai jos, despre cât de util este acest card.

Emiterea cardului costă 5 lire.

Autobuzele

Ah, celebrele double deckers sau autobuzele etajate! Ce copil nu visa la ora de engleză să meargă cu un astfel de autobuz?!

Un bilet de autobuz cost 1,75 lire și este valabil o oră.

Când te urci în autobuz, îți validezi călătoria validând fie cardul Oyster sau un card contactless, la unul din validatoarele disponibile. Unele autobuze au validatoarele doar în față, fix lângă șofer, altele au și în mijloc și în spate.

Pot folosi mai multe autobuze cu același bilet?

Da! Biletele de autobuz nu sunt valabile pentru un anumit traseu, ci sunt condiționate de timp. Preț de o oră poți călătorii cu ce autobuze dorești. După ce trece ora de valabilitate, trebuie să achiziționezi un nou bilet.

Trebuie să validez cardul mereu, chiar dacă sunt în ora aia acoperită de bilet?

Da! Cardul trebuie validat de fiecare dată când te urci în autobuz – chiar dacă te afli în ”ora gratis” de transport. Astfel, sistemul te poate identifica, astfel încât să nu te taxeze în plus.

Totoadată este și o metodă de siguranță pentru tine. Dacă a trecut ora de transport, ți se vor retrage automat bani pe card – dacă nu, nu.

Alte lucruri mărunte:

• urcați-vă mereu pe ușa din față, și coborâți folosind ușile din mijloc sau din spate. Sunt autobuze mai noi, unde regula nu se aplică, dar este un fel de regula nescrisă și e considerat cumva de bun simț să te urci prin față.
• folosește butoanele pentru a semnaliza șoferului când vrei să cobori. Acest lucru se aplică mai mult autobuzelor de noapte (din ce am observat). Dacă nu apeși pe buton, și în stația unde vrei să cobori nu e nimeni, autobuzul nu oprește.
• există autobuze de noapte. Frecvența lor nu e chiar rară, și se circulă relativ ușor – atât timp cât ții cont de punctul de mai sus.

The Tube – metroul

Adesea ”alintat” de londonezi ”the tube” (tubul) metroul londonez este un adevărat furnicar.

Dacă vreți să enervați londonezii – întrebați-i de metro sau subway. Sunt cumva nume tabu pentru metrou.

Prețurile

Sincer, la metrou se împute treaba cel mai mult – mai ales când vine vorba de prețuri.

Dacă ați mai călătorit cu metroul (chiar și cel din București) și știți să vă orientați cu ajutorul hărților – nu e mare brânză. Sunt hărți, puncte de informare și telefoane pentru a cere informații și ajutor mai peste tot. Mai greu e să-ți dai seama din ce parte vine trenul, sincer.

DAR când vine vorba de prețuri… e moartea-n chinuri! Mai ales pentru cineva care e doar în trecere.

Iată de ce e atât de complicată treaba cu prețurile biletelor de metrou:

• Metroul are 9 zone diferite – zona 1 este de exemplu fix centrul Londrei, fiind și zona cea mai scumpă. Deci fiecare zonă are propriile ei tarife.
• în timpul orelor de vârf, prețurile sunt mai mari decât de obicei. Orele de vârf pentru metroul Londonez, sunt:
  • 6:30 – 9:30
  • 16:00 – 20:00

Deși, mi se pare puțin invers ideea: mi se părea logic să încurajezi oamenii să folosească sistemul public de transport în comun, în defavoarea mașinii personale, prin prețuri mai reduse. Dacă e mai scump, teoretic ar trebui evitat. Nu am înțeles exact logica din spatele sistemului, sincer.

Așadar, sistemul de taxare pentru metrou te va taxa în funcție de zonele unde călătorești, și în funcție de oră. Deci e practic imposibil să estimezi cât o să te coste o tură cu metroul prin Londra.

Părțile bune ale metroului

• este ușor de folosit: găsești hărți, personal sau telefoane pentru a cere informații
• este cea mai rapidă modalitate (din trsnsportul public) de a te deplasa prin Londra
• rețeaua este foarte vastă, și găsești cu ușurință oricând o stație de metrou

Dezavantajele metroului

• în timpul orelor de vârf, nu doar că e mai scump, dar și foarte aglomerat
• este foarte dificil să estimezi cât va costa o călătorie ce trece prin mai multe zone
• este cea mai scumpă alternativă de transport public (comparat cu autobuze/biciclete/tramvaie)

Este foarte important să validezi cardul și atunci când ieși din stația de metrou, chiar dacă turnicheții sunt deschiși!

Dacă nu o faci, sistemul va considera că încă folosești metroul și te va rupe. E cam greu să ieși fără să validezi cardul din nou – majoritatea turnicheților sunt blocați.

Dar uneori noaptea aceștia sunt deblocați și e foarte simplu să treci pe lângă ei, fără să validezi cardul.

Deasupra, dedesubt sau cu trenul

În mod ironic, mai bine de 50% din sistemul lor subteran de transport, se află… la suprafață (numit overground). Sunt foarte multe astfel de zone, unde stațiile se află la suprafață.

Rețeaua de la suprafață este o divizie care conectează Londra cu suburbiile ei. Sunt practic trenuri.

Dar tot pe la lumină ai și stațiile de metrou teoretic subteran.

Deși stațiile se suprapun, acestea sunt semnalizate cu simboluri diferite – simbolul de mai sus este pentru trenuri.

Chiar dacă vorbim de trenuri, atât timp cât ele trec prin Londra, intră sub incidența TfL. Așadar, taxele aplicate vor fi cele aferente categoriilor de transport disponibile.

Autocarele

Autocarele (coach/coaches cum le zic ei) conectează Londra cu alte orașe din Regat.

Întrucât nu deservesc exclusiv transportul cetățenilor din Londra, acestea intră sub incidența altor companii.

Personal am folosit National Express pentru a ajunge din Luton în centrul Londrei. Puteți găsi o listă cu firmele de autocare disponibile aici. Acea listă este aprobată de TfL, așadar dacă găsiți o companie de transport care nu este pe acea listă, poate ar fi mai indicat să nu-i alegeți.

Pentru autocare prețurile variază în funcție de destinație. Sunt adesea folosite pentru a ajunge în zone din afara Londrei – cum ar fi aeroportul Luton, care e la dracu-n praznic.

Bicicletele

Sistemul de închiriere de biciclete din Londra, este sponsorizat de banca Santander – le veți vedea destul de des prin oraș.

Costă 2 lire să folosești o bicicletă timp de 24h. Primele 30 de minute din fiecare cursă, sunt gratuite.

Să zicem că iei o bicicletă la ora 9, iar la 9:20 o pui la loc într-o altă stație de biciclete, iar de la 9:20 până la 9:45 iei altă bicicletă. Nu vei plăti nimic în plus, întrucât ambele curse nu depășesc mai mult de 30 de min.

The official bike renting system is sponsored by Santander Bank, so you’ll see lots of Santander docks across London.

Practic cu 2 lire poți pedala prin toată Londra – câte 30 de min tura.

Nu trebuie să aștepți să treacă ceva timp între curse. Pur și simplu prinzi bicicleta în sistemul de blocare și apoi iei alta să îți continui drumul.

Este necesat să-ți instalezi aplicația aferentă, unde vei conecta un card de debit sau credit, pentru plăți. Aplicația are hărți, unde poți vedea rapid unde se află stații de biciclete și dacă/câte biciclete sunt disponibile.

Sistemul furnizat de Santander este cel mai prezent, dar mai găsiți și alte stații de la alți furnizori. Nu puteți folosi biciclete de la mai mulți furnizori cu același abonament.

În concluzie…

Transportul public în Londra este complex, divers, aglomerat, dar și accesibil.

Vă las mai jos un mic rezumat a celor spuse mai sus, ca idei principale ale acestui articol.

Metroul

• asigură-te că validezi cardul și atunci când ieși din stația de metrou
• prețurile sunt diferite, în funcție de zone (nu magistrale) și ore
• este cea mai rapidă și accesibilă metodă de a călătorii prin Londra
• aceleași prețuri se aplică și pentru trenurile care trec prin Londra

Autobuze și tramvaie

• mereu trebuie validat cardul când te urci în autobuz
• un bilet costa 1.55 lire și e valabil o oră
• poți folosi mai multe curse, din trasee diferite, atât timp cât ora biletului este încă disponibilă

Bicicletele

• costă 2 lire să închiriezi o bicicletă timp de 24h
• primele 30 de min din fiecare cursă, sunt gratuite
• următoarele 30 de min costă 2 lire (dacă nu duci bicicleta în stație, înainte de cele 30 de min gratuite)
• există multipli furnizori pentru acest tip de servicii

Cum rămâne cu cardul Oyster?

Dacă aveți un card de credi/debit, care nu taxează la concersia în lire (recomand Revolut, cu un cont de lire, pe care să-l alimentați), nu vă recomand să vă luați Oyster.

Cardul costă 5 lire, iar creditul care vă poate rămâne pe el, cică rămâne valabil pe viață, și îl poți refolosi când mai dai o tură prin Londra.

De alea 5 lire, îți iei 4 bilete de autobuz cu Revolut – sau orice serviciu similar.

Singura chestiune la care trebuie să fiți atenți, e să folosiți același card la metrou – ca altfel o să vă sugă de bani aiurea.

Reducerile… m-am lipsit de ele. Marile muzee din Londra au intrarea gratis – deși găsești peste tot cutiuțe de donații.

Sper ca acest ghid al transportului public din Londra să vă fi luat o piatră de pe inimă, și că acum înțelegeți ceva mai bine cum funcționează.

Ați fost în Londra, ce aspecte ale transportului public londonez vi s-a părut cel mai dificil de înțeles?

Notă: anumite detalii din acest articol pot suferi moficări în timp. Detalii precum prețuri sau orele de vârf sunt susceptibile schimbărilor din partea autortităților.