În era digitalizării accesul rapid la informare este principalul beneficiu. Acest mare beneficiu, vine însă la pachet și cu responsabilitatea de a ne informa corect și nu a distribui informații false.
În jungla digitală, unde oricine poate să zică orice, este important să ne construim filtre solide pentru identificarea informațiilor adevărate și sigure.
În acest articol, îmi propun să vă las câteva elemente care să vă poată ghida în identificare surselor sigure.
Vedem dacă citează sursele
Cred că nu vă voi repeta niciodată de suficient de multe ori: orice publicație care se respectă, va cita sursele de informare – indiferent de limba acestora.
(Ca mică parenteză – dacă găsiți surse în alte limbi, apelați la opțiunea de traducere din motoarele de căutare – nu sunt cele mai fericite traduceri, dar puteți înțelege esențialul)
Dacă dați peste publicații online care o ard doar cu “conform studiilor cercetătorilor britanici”, ”este un lucru bine știu că…”, sau ”surse anonime confirmă că…”, vă sfătuiesc să nu credeți imediat ce găsiți acolo.
Menționarea evazivă, vagă sau obscură a surselor de informare este un prim semnal de alarmă.
Iată câteva exemple de citare a sursei pentru aceeași informație:
- peste 60% din angajații din sectoarele tehnice și științifice este reprezentat de femei
- un studiului “Human resources in science and technology” publicat în aprilie 2021, de către Eurostat, arată că în România, peste 60% din angajați sunt femei
O modalitate oferă URL-ul direct către originea informației, în timp ce a doua oferă detalii (“Eurostat”, “aprilie 2021”, “titlul studiului”) ce pot ajuta la găsirea, identificarea și validarea sursei.
Evident că prima metodă este mai accesibilă, dar este important să avem sursa menționată într-o manieră sau alta.
Totodată, se poate recurge și la o metodă similară cu:
- “John Doe, profesor de neuroștiințe în cadrul UBB, afirmă că…” – aici avem elemente de identificare (numele, funcția, instituția) care ne pot ajuta să vedem dacă persoana este reală și apoi să continuăm căutarea prin a găsi afirmația invocată
Bineînțeles, merită să menționăm și citarea clasică a surselor, care am văzut că se practică și în online: notele de subsol – sau lista cu sursele de la finalul articolelor.
Este important să înțelegem cum arată diferite forme de citare a surselor, pentru a ne putea continua eforturile de validare a informațiilor.
Verificăm sursele
Nu este suficient să ne mulțumim dacă vedem 2-3 surse menționate. Trebuie să le si validăm.
Există adevărate rețele de fake news care se pot cita unele pe altele, pentru a crea falsa impresie de sursă sigură și credibilă.
Așadar verificăm publicațiile de unde s-au luat sursele, autorii anumitor afirmații, căutăm interviuri de unde ar putea fi extrase detalii.
Dacă sursa citată nu este tocmai credibilă (surse credibile precum ar fi Reuters, Eurostat, Science Direct și alte instituții cu renume și prestigiu), căutați să aflați mai multe detalii despre ea:
- website-ul
- persoanele care administrează platforma
- date de contact și identificare, etc.
Căutăm informația și din alte surse
După ce am aflat și validat sursele, putem alege să căutăm informația și în alte părți.
Informațiile de actualitate, venite de la instituții oficiale, vor fi întotdeauna ușor de găsit pe site-urile mari de știri sau prin intermediul agențiilor de presă.
Ca regulă generală, dacă o anumită informație vă trezește suspiciuni, încercați să validați informația din alte 3-4 surse pe care le știți credibile din experiența voastră.
Totodată, pentru a fi siguri că nu vă izolați în propria bulă, încercați să vedeți si 1-2 publicații care în mod normal nu ar face parte din principalele surse de informare pentru voi, pentru a ave acces și la alte perspective.
Verificăm sursele de finanțare
Găsirea surselor de finanțare a unei publicații nu este o muncă tocmai ușoară.
Agențiile sau website-urile independente de știri vor avea o secțiune special dedicată acestui aspect. Totodată, redacțiile independente vor apela la donații din partea cititorilor, pentru a-și putea continua munca de informare.
Dacă aceste detalii nu sunt publice, putem căuta alte informații. Marile agenții de știri vor avea pagini dedicate viziunii jurnalistice și valorilor redacției sau despre standardele de etică adoptate.
Toate aceste informații (istoric, prezentarea bordului administrativ, sursele de finanțare, misiune, viziune, valori) contribuie la o mai bună transparență față de identitate sursei respective.
Nu durează cam mult?
Într-adevăr, procesul de identificare și validare a surselor sigure de informare necesită ceva timp și răbdare.
Însă vestea bună este că nu trebuie să faci asta pentru fiecare știre pe care o citești/afli.
Poți face aceste investigații mai amănunțite până îți găsești 4-5 surse variate, credibile și sigure pentru informare.
Punctele menționate mai sus pot fi implementate în momentul în care anumite știri sau zvonuri vă trezesc suspiciuni – știți voi, sentimentul ăla de “bă, da’ n-are cum!” sau ”sună prea frumos, să fie adevărat”.
În încheiere vreau sa vă las o postare de pe LinkedIn, a lui Iancu Guda, despre cum a “demascat” o companie care încerca să îi sugă niște bani. Găsiți postarea detaliată aici.
Puteți citi mai multe despre viața în online aici.
Fiți curioși și informați-vă din surse sigure! 🗞
Sursă imagine articol: unspalash.com
