Acum fix un an plecam agale din gara din Cluj-Napoca, la ora 7 dimineata, cu ochii lipiți de somn, dar totuși entuziasmați – către Budapesta, cu trenul Transilvania.
Trenul Transilvania – cum a fost numit trenul direct Cluj – Viena, a fost introdus în circulație acum aproape 3 ani. S-a facut multă vâlvă în perioada când a fost introdus inițial, datorită prețului redus: sub 30 de euro, adică cam 140 de lei la clasa a II-a.
Nu există zbor direct Cluj – Budapesta, așa că varianta cu trenul părea cea mai comodă – chiar dacă dura 8 ore. La urma urmei, mai stai 2 ore și ajungi în ținutul ștrudelelor (Viena adică) și să bei cafeaua aia.
Pentru cine locuiește în Vestul tării, mașina poate părea o alternativă mai comodă. Însă cum pe nici unul din casă nu ne dă pe spate condusul de ore întregi – am ales trenul.
Cum e la clasa I în Trenul Transilvania
Cum noi suntem pățiți cu drumuri lungi cu trenul (Cluj – Galați face 12 ore), am zis să mergem cu clasa I, să ajungem la destinație poate puțin mai odihniți.
Trenul Transilvania aparține companiei feroviare Austriece și nu vă gândiți că e cine știe ce.
Mă deranjează mereu mentalitatea asta “doar România e o țară de căcat, în afară umblă dom’le câinii cu colaci în coadă, totul e mai bun!”. Mergeți oameni buni să vedeți câinii cu colaci în coadă “de afară” și veți vedea că nu e chiar așa.
Trenul atribuit pe ruta Cluj – Viena este un tren… ordinar. Cam vechi, după interior pare blocat în anii 2000.
La clasa I sunt compartimente de câte 4 locuri.
Fiind clasa I, da, ai mai mult spațiu (că de aia dai bani mai mulți) și măsuțe din toată părțile, oglindă și alte lucruri de astea mărunte, care contribuie totuși la o călătorie mai plăcută.
Vă las mai jos câteva imagini cu un compartiment – știu că sunteți curioși. 🙃
Băile (spaima supremă a mersului cu trenul) sunt curate și îngrijite. Nu am trecut și într-un vagon de clasa a II (mi-e frică să trec din vagon în vagon) să văd dacă există diferențe între gradul de curățenie și organizare din vagoane, dar per ansamblu Trenul Transilvania este îngrijit și ordinar.
Nu aleargă câini cu colaci în coadă prin trenul vienez.
Trecerea graniței
Am avut două controale: unul la granița României, și celălalt după ce am intrat în Ungaria.
Puteți trece atât cu pașaportul, cât și cu cartea de identitate.
Durează destul de mult procesul. Am așteptat mai bine de 30 de minute la primul control.
La al doilea control, în Ungaria, cărțile de identitate sunt returnate imediat. La pașapoarte durează din nou puțin mai mult.
În rest… nimic deosebit. Doar să aveți actele și biletele la îndemână.
Cum este drumul
Răspunsul simplu este: lung – drumul este lung.
Traseul total (Cluj – Viena) este de peste 10 ore. Până la Budapesta, face 8 ore.
Pentru noi a fost relativ ok – am supraviețuit și în drumuri de o zi cu trenul, așa că 8 ore este chiar suportabil.
Înarmați-vă cu seriale descărcate de pe Netflix, gustări, apă, cărți de citit sau jocuri. Nu prea am sfaturi pe partea asta, sincer. Cred că fiecare are propriile metode și rutine pentru a combate drumurile lungi cu trenul.
Cum am avut 8 ore la dispoziție, mi-am luat câteva notițe despre traseu:
- când te apropii de granița cu Ungaria, treci printr-un peisaj montan foarte frumos și relaxant
- imediat ce treci granița, tot muntele dispare și totul în jur e o câmpie întinsă (bun veni în Câmpia Panonică!)
- în Ungaria sunt mult mai multe opriri decât în România
- gările Ungurilor sunt mai îngrijite (cam abandonate și ele, dar nu sunt în paragină)
Când ajunge în Gara Keleti din Budapesta, trenul Transilvania staționează aproximativ 15 minute. Suficient timp să adunați toate bagajele și să coborâți fără prea multă agitație.
În concluzie… merită?
Cred că depinde pe cine întrebi.
Nouă ne-a plăcut. Chiar dacă drumul a fost de 8 ore, am avut ce face și nu a trebuit să ne batem capul cu drumul și traficul.
Cred că e și mai ieftin să mergi cu trenul – inclusiv la clasa I. Dus-întors e 350 de lei/persoană care nu e niciun plin de benzină. Sau la clasa a II-a, costul e la jumătate.
Așadar da – pentru noi a meritat. Nu am vrut să ne batem capul cu mașina, și am trecut prin zone frumoase și am avut timp de stat la povești și planificat city break-ul ce ne aștepta la capăt de linie.
