Nu știu cum să încep acest articol…
Cred că titlul este suficient de sugestiv. Nu aș vrea să credeți că aceste reguli sunt bătute în cuie, sau luate cine-știe de pe unde și că sunt literă de lege.
Îmi propun să actualizez acest articol cu idei și sugestii noi venite și de la voi.
Las mai jos câteva indicații de bun simț (zic eu) despre cum și de ce ar trebui să ne comportăm mai autentic în mediul online.
Dacă nu ai nimic bun de zis, mai bine taci
Asta e o regulă de aur, pe care ar trebui să o învățăm de acasă. Dar cumva, ne place tare mult să aruncăm cu rahat în alții – mai ales din spatele ecranelor.
După cum am zis deja, regula e simplă: nu ai nimic bun de zis, sau nu poți să o zici într-un mod civilizat – atunci mai bine taci!
Asta nu înseamnă că:
- nu îți poți exprima punctul de vedere contradictoriu
- nu poți trage la răspundere instituțiile și persoanele publice, sau publicații pentru informațiie și atitudinile pe care le promovează
Nu trăim într-o utopie, unde toată lumea e de acord cu toată lumea. Este firesc să te contrazici sau să încerci să corectezi anumite informații pe care le consideri eronate.
Trebuie doar să încerci să faci ceva bun din prezența ta în online.
Abține-te de la sfaturi nesolicitate
Băi deci asta cu sfaturile… mă jur, e povară grea tare! Eu încă mă lupt cu tentația de a da sfaturi nesolicitate oamenilor din jur. Și cu siguranță încă o fac, fără să vreau, în moduri subtile.
Nu știu ce ne mănâncă-n fund să oferim sfaturi oamenilor necunoscuți. Cred că e defect genetic sau ceva.
Asta o zic și pentru mine acum: dacă cineva se plânge de ceva, NU ÎNSEAMNĂ CĂ CERE UN SFAT din partea noastră.
Chestia asta se poate vedea cel mai ușor la mămici cu bebeluși. E suficient să zică mama că nu-știu-ce a făcut bebe, că toaaată lumea devine expert în creștere copiilor – inclusiv cei care nu au copii.
Nu numai că este frustrant și obositor să primești sfaturi pe care nu le-ai cerut, dar fiecare sfat parcă e menit să îți scoată ochii și să îți invalideze experiența (“lasă că sunt alții care nu pot dormi deloc și tu te plângi că dormi 4-5 ore pe noapte.” sau “nu trebuie să dormi cu copilul lângă tine, că de aia te trezește”).
Înțeleg că sfaturile adesea nu vin din dorința de a răni pe cineva, dar în majoritatea cazurilor nu ajută deloc.
Când chiar avem nevoie de sfaturi și direcții, le vom cere explicit. Altfel… taci și rezistă nevoii de a da sfaturi.
Ține comparațiile pentru tine
Similar cu ce ziceam mai sus cu “Ăhă, lasă că eu nu avem curent și tot învățam și luam note bune! Și tu cu de toate, tot nu înveți!”
Sper că am ajuns să conștientizăm cât de cât că a ne compara cu cei din jur nu este sănătos din punct de vede psihic. Și da, este și partea de comparație cu alții (“uite cât călătorește X, și eu nu”, ”uite ce viață perfectă are el și eu nu”), dar aici mă refer la comparațiile pe care le primim de la cei din jur.
Știți voi… replicile alea cu care am crescut când eram mici cu “sunt copii care mor de foame, iar tu faci mofturi la mâncare”.
Și deși poate nu vin cu intenții greșite – poate prin aceste comparări vrem să le arătăm oamenilor care se plâng, că au motive pentru a fi totuși recunoscători și bucuroși, nu așa se simt.
E un fel de invalidare a ceea ce simți. Că nu ai voie să te simți așa, când alții o duc mai rău din varii motive.
Știu că e greu de sesizat când facem asemenea comparații, dar cu puțină practică le putem identifica și le putem rări considerabil.
Înțelege cum funcționează ”dreptul la liberă exprimare”
Ne-am luat-o rău în cap cu dreptul ăsta la liberă exprimare.
Pentru că suntem un popor cu un grad ridicat de analfabetism disfuncțional, noi am înțeles că dreptul la liberă exprimare înseamnă că poți să zici efectiv ce te taie pe tine capul, oricui, oriunde.
Haideți să înțelegem că drepturile vin la pachet cu responsabilități și că dreptul tău se încheie în momentul în care începi să încalci același drept semenilor tăi.
Dreptul la libera exprimare face parte din Constituție, dar are și obligații și limitări:
- Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine.
- Sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii, îndemnul la război de agresiune, la ură naţională, rasială, de clasă sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenţă publică, precum şi manifestările obscene, contrare bunelor moravuri.
- Răspunderea civilă pentru informaţia sau pentru creaţia adusă la cunoştinţă publică revine editorului sau realizatorului, autorului, organizatorului manifestării artistice, proprietarului mijlocului de multiplicare, al postului de radio sau de televiziune, în condiţiile legii. Delictele de presă se stabilesc prin lege.
Ceea ce se spune în textul de mai sus, în termeni mai pompoși este că nu ne certăm și jignim alte persoane ca la ușa cortului, pentru că avem net și feisbuc pe telefon și că “ce, e dreptul meu să zic orice!”.
Nu este așa. Norocul oamenilor triști din online este că noi nu prea ne cunoaștem drepturile și nu știm că putem depune plângeri împotriva lor sau chiar îi putem da în judecată.
Nu crede orice comentariu
Pentru a exemplifica asta, am și un exemplu concret.
În orașul natal, avem un primar destul de harnic (PSDist, dar harnic), care tot aduce fonduri și schimbă încet, încet în bine fața orașului. Bineînțeles că sunt și veșnicii nemulțumiți, care contestă orice.
La un momenta dat, urmărind pagina de facebook a Primăriei, am văzut un comentariu care se plângea că ”vai, ați betonat tot și aici”.
Și mi s-a părut dubios, pentru că:
- omul cu pricina, avea o poză de profil foarte profi (deci nu părea să intre în categoria acelor tipologii de oameni)
- și chiar nu era beton în plus in zona respesctivă – cel puțin nu mai mult decât fusese înainte de renovare
Așa că am rămas cu un gust ușor amar, că bă, chiar au pus ăștia mai mult beton. Dar am ales să vizitez profilul domnului în cauză.
Ce credeți, domnul era de la un partid rival, așadar avea o agendă de respectat: să se plângă din orice poziție că primarul de la alt partid betonează tot ce prinde în oraș.
Morala ar fi umătoarea: dacă ceva comentariu vă atrage atenția, verificați puțin paginile oamenilor și vedeți cine sunt: bombardieri, oameni politici cu o agendă, mățușicile care pun mereu ”bună dimineața la cafeluță”, etc.
Apoi puteți decide dacă veți considera acel comentariu valid sau nu.
Dacă vezi informații eronate sau false, corectează-le
Știm că mediul online contribuie substanțial la răspândirea știrilor false. De aceea este important să știm cum să identificăm fake news și să le dezmințim.
Ce vreau să spun, este că ține de moralitatea fiecăruia dintre noi, să corectăm și să nu contribuim răspândirea de fake news.
Știu, știrile false sunt intrigante și te fac să crezi că deții un adevăr neștiut de ceilalți, însă unele pot avea consecințe destul de grave (mă refer aici cu preponderență la sfaturile medicale dubioase).
pe același subiect:
Cum identificăm fake news (știrile false) din mediul online
Așadar, dacă vezi ceva care sună prea bine ca să fie adevărat, caută câteva resurse care să confirme (sau nu) “senzaționalul” și adu oamenilor la cunoștință ce nu e adevărat (prin comentarii civilizate, redistribuirea știrii cu argumentele menționate, indicarea surselor care infirmă informația, etc.)
Filtrul critic poate greși
Am vrut să pun în titlu aici ceva despre inteligența emoțională, dar este un termen foarte ambiguu pentru noi. Cred că o adaptare mai fericită ar fi asocierea cu maturitatea emoțională.
Întotdeauna am subliniat faptul că atunci când alegem să ne luăm informațiile din online, trebuie să apelăm la filtrul critic. Să încercăm să analizăm la rece informațiile respective, pentru a decide ulterior dacă sunt valide sau nu pentru noi.
Însă nu reușim acest lucru mereu. Și este firesc. Unele informații pot fi sensibile pentru noi, și în disperarea de a afla soluții pentru problemele noastre, ne putem păcăli singuri.
Este în regulă să greșești și să crezi informațiile greșite.
Important este să recunoaștem acest lucru, și să îndreptăm greșeala făcută.
Dacă oferi informații eronate despre un eveniment, este lăudabil și admirabil să revii cu rectificarea informației.
Învață să scrii
Aștept cu nerăbdare să treacă platformele de social la conținut exclusiv audio. Adică să nu ne mai chinuie inteligența și să ne pună să SCRIEM comentarii, ci să le înregistrăm audio.
Că toată lumea știe să înjure, dar să știi să scrii înjurături… e cu totul altă ligă – că majoritatea au cratimă.
Voi ați observat că haterii triști din online, sunt de regulă cei care scriu ca niște oameni înapoiați mintal?
Revenind la posibilitățile nelimitate ale internetului… se poate căuta cum se scrie X cuvânt, sau când se pune cratimă. Eu fac asta – mai mult decât aș vrea să recunosc – dar sunt cuvinte pentru care am dubii de cum se scriu.
Și aici nu mă refer la micile dezacorduri, regionalisme sau greșelile de tastare din repezeală. Mă refer la comentariile alea scrise atât de prost, încât creierul îți stă în loc încercând să proceseze la ce se uită.
Dacă nu scrieți corect, lumea nu prea vă crede. Așadar dacă vreți să păreți mai credibili în cruciada voastră de a împrăștia ură, insulte și sfaturi nesolicitate, măcar “scrie-țile” corect.
Nu crede nimic din ce găsești online
Am lăsat senzaționalul pentru final.
Ca regulă generală (sau nu știu cum se traduce “rule of thumb”), vă sfătuiesc să nu credeți nimic din de găsiți online.
Da, asta include și ce găsiți scris aici.
Poate că e cam extremă formularea, dar aș vrea să puneți sub semnul întrebării orice informație găsită pe internet; să căutați informația în mai multe surse, și să validați acel lucru cu specialiști în domeniu.
Ăsta este un articol care va fi constant actualizat, cu siguranță.
Voi ce bune maniere credeți că ne lipsesc în viața online?
Sursă imagine articol: unsplash.com
