Pentru cei care încă se bucură de copilărie și libertate, sesiunea este… retrăirea coșmarului din vară când dădeați BAC-ul 😀 – doar că la facultate se repetă de două ori pe an.
Pentru ceilalți eroi, care încă se află pe câmpul de luptă – la cât mai puține restanțe!
Cât despre mine… Ei, bine, pentru mine sesiunea asta a fost relativ ușoară. Am scăpat de sesiune, se duce și vacanța și urmează încă un semestru, alte sesiuni și așa mai departe.
Am conștientizat însă câteva lucruri, pe care eu le consider înțelepte (unele mai puțin). Iată de am învățat eu (d)in sesiune:
1. că ultima noapte dinaintea examenului e sfântă; nu am conștientizat până acum că pot toci atât de multe chestii într-un timp atât de scurt.
2. că o oră de somn înainte să pleci la examen, face minuni;
3. că avem șanse apropiate de zero să folosim cumva informațiile învățate acum;
4. viața ta este mult mai interesantă și totul din jurul tău este mult mai interesant atunci când trebuie să înveți;
5. orgoliile sunt mai presus de orice. Și cum am ajuns la punctul meu preferat, urmează detalii. Mă refer la orgoliul profesorilor, care preferă să ”ardă” o grupă întreagă sau un an întreg, doar pentru că un student care nu are toți cei 7 ani de acasă, nu s-a purtat cum trebuie. Da, hai să dovedim celor pe care ar trebui să îi educăm, sau să-i aducem pe o cale mai dreptă (dacă părinții nu au știut cum) că profesorii sunt oameni maturi, persoane demne de urmat, pentru că dau un exemplu.
Ideea este că nu am învățat nimic folositor până acum la facultate. Am văzut doar oameni frustrați, care nu știu ce să facă cu viața lor. Sistemul de învățământ ne învață cum să devenim proști cu diplome. Sistemul e prost, profesorii nu sunt profesori, iar studenții sunt o cauză pierdută.
Oare mai avem scăpare?
Sursă foto: Student din Provincie
1 comentariu