Mă tot chinui de ceva vreme să scriu despre ideea asta… na, că acum am și reușit!
Măi nu știu cum se face… dar simigeriile au înflorit mai ceva ca magazinele de spice-uri de acum 4-5 ani. Îmi amintesc – cu nostalgie aproape – când venea mama de la piață la 7 dimineața și îmi aducea covrigi calzi și crocanți. Era singura ta șansă să prinzi covrigi calzi – dimineața, când venea mașina și aducea pâine.
Dar acele vremuri au apus, iar acum e un sport național să îți cumperi un covrig de la una din simigeriile aflate la fiecare colț de stradă. Plus că treaba a avansat; atât de mult încât acum avem covridogi și tot felul de bazaconii. Să nu mai spun de lupta marilor branduri gen Petru, Gigi, Luca etc.
Dacă nu prea ești inspirat pentru o idee de afaceri, dar tu vrei să fii șef, îți faci o simigerie și ai rezolvat treaba. Foamea e mare, lumea îndeasă covrigi de sparge, fie că nu au avut timp să mănânce, fie că le-a fost lene, fie că trăiesc cu impresia că „îs fără E-uri”.
Totuși trebuie să apreciez creativitatea. Acum câțiva ani nu îmi imaginam (nu că ar fi fost grija mea principală) că voi mânca covrigi umpluti cu tot felul de chestii; sau că am să ma scald în covrigi calzi oricând îmi poftește stomacul.
Cert e că ideea merge bine. România e plină de covrigării, iar românii nu se mai satură. Am putea face din asta un brand național: „Romania – explore the bagels garden”. Diferite judeţe au deja propriile branduri de simigerii, de ce să nu momin turişti cu nişte covrigi calzi disponibili oriunde?
